Ileana Malancioiu (1940 - ) Ileana Mălăncioiu was born on January 23rd, 1940 in the village of Godeni, county of Argeş, Romania. She graduated from the University of Bucharest, Faculty of Philosophy. Her Ph.D. thesis is entitled Tragic Quilt (The Greek Tragedians, Shakespeare, Dostoyevsky, Kafka). Mălăncioiu considers poetry to be a natural expression of living. Mălăncioiu cites George Bacovia as her favorite poet and her work echoes his themes.. The poems by Malancioiu are taken from My Sister Beyond, first published by Cartea Romînească in 1980. The poems were written during a period of time that Malanciou (in her 40s) was watching her younger sister (in her 30s) die from cancer. Scroll down to read these poems by Malancioiu, translated by JoAnne Growney and Radu Doru Cosmin. Cântai fals / You Sang Out of Tune Îmi amintesc adeseori / Often I Remember Sora mea de dincolo / My Sister Beyond Privesc cum plouă / I Watch It Rain Return to Romanian Poetry page Return to JoAnne’s Home Page
Cântai fals Cântai fals, dar aproape cu poftă lume, lume, soro lume şi toate lucrurile treceau prin faţa ta strigate pe nume. Astfel au apărut pe rând prietenii şi mama şi tata şi preotul şi lumânarea aprinsă şi sapa şi lopata. Şi în toată această tragedie din care n-a mai fost scăpare mama era întrebată de cineva cât piper să pună-n mâncare. Căci se pregăteau sarmale şi cozonaci şi se cărau damigene cu vin ca tu să pleci aşa ca toată lumea şi ca lumea să uite de marele chin. O, dacă aş mai fi putut să ajut cu ceva bunăoară să toc zarzavat sau să mă las eu însămi tocată pe tocătorul acela adevărat.	You Sang Out of Tune Audacious and ignoring the tune you sang world, world, sister world and every thing that passed your face you called by name. Friends came in turn mother and father the priest and a lighted candle a hoe a shovel. After this endless misery from which there's no escape someone asked our mother how much pepper to add to the food. We made pound cakes and cabbage rolls filled with spiced meat and toasted with wine your proper departure and our forgetfulness. If only I could somehow have helped chopped greens or just let myself be chopped with that sharp chopping knife.
Îmi amintesc adeseori Îmi amintesc adeseori întocmai banca de piatră cenuşie pe care stătea bunicul la poartă şi pe care mîinile mele te-au scăpat în copilărie. Nu îndrăzneam să spun nimănui trei zile m-am uitat la capul tău dat de-a dura atunci şi mi se părea puţin mai turtit decît al celorlalţi prunci. Acum cînd nu te mai doare nimic capul tău de copil mare pe care părul tuns să crească mai des n-a mai crescut, dar au crescut ochii pînă la tîmple şi pînă-au ales cît au putut ei mai bine drumul, mă urmăreşte de pe veche bancă făcută dintr-o piatră de moară. Doamne, de ce-ai lăsat-o să-mi scape din braţe a doua oară.	Often I Remember Often I remember that gray stone bench where grandfather sat where my hands dropped you where we were children. I couldn't tell anyone I watched your head three days it turned over it seemed more flat than other children's heads. Nothing can hurt you now you have a grownup head on which they cut the hair to make it grow thicker but it wouldn't, your eyes instead grew into your forehead to see the way. Your child's head grown large haunts me from that old bench of mill-stones. God, why did you let me drop her from my arms a second time?
Sora mea de dincolo Sora mea de dincolo stă cu creştetul plecat lîngă calul împuşcat şi calul îşi lasă-n jos şaua şubredă de os. Nu mai pot calule sta pe şaua de os a ta de pe care am căzut nainte de-a fi trecut de hotarul însemnat cu-o creangă de pom uscat. Lasă-ţi sufletul să stea lîngă mine ca o şa la care mă urc pe scară şi cobor la primăvară cînd o fi iarba-nverzită în grădina părăsită. Calul îşi strînge tăcut scheletul său desfăcut lăsînd pe celălalt mal numai sufletul de cal peste care-şi urcă ea haina ei de catifea şi-o învaţă cum să stea. Vine noaptea în grădină doar suflarea lui străină care nu mai vrea să vină cînd e soare şi lumină. I-aud paşii tropăind şi nările sforăind cum sforăiau altădată şi găsesc urma lăsată şi tăvălitura udă unde e iarba mai crudă. Las iarba să se ridice şi urmele să se şteargă şi pe sora mea să meargă ca pe cal peste cîmpie şi să scoată apă vie. Apoi m-apropii smerită de fîntîna părăsită cu cumpăna ruptă unde la miezul nopţii se dă marea luptă. Sora mea de dincolo se mai vede doar cum pleacă pe calul ei năzdrăvan împuşcat acum un an.	My Sister Beyond My sister beyond keeps her head bent near the horse shot dead frail and bony his saddle falls. I can't stay longer on that bony back , I fell waving a dry branch even before I crossed the fatal boundary. Let your soul stay near me like the saddle I mount and then dismount in spring when the grass of the neglected garden greens. Silently the horse collects his scattered skeleton leaving only his spirit on the other shore she mounts his saddle in her velvet dress he shows her how to hold her seat. Night comes to the garden full of strange horse-breathing that struggles to continue even when the sun shines. I hear his hooves tramp his nostrils snort as they snorted in times past. I find the trace of his wet rolling where the grass is greenest. The grass springs back the trace vanishes my sister rides the horse across the plain and drinks the water of life. Meekly I approach the deserted fountain a broken balance this is the place for the midnight struggle. My sister is beyond I see her leave on her magic horse that was shot one year ago.
Privesc cum plouă Privesc cum plouă prin geamul uşor aburit se fac mii de cercuri în balta de pe şosea nu se mai opreşte, geme pămîntul de apă vai, Doamne, cum o plouă pe sora mea din ploaia asta rece nu mai scapă. Cum nu mai scapă? îmi spune un glas, sora ta a scăpat pentru totdeauna de vremea asta rea şi schimbătoare nu te mai teme, nu i se-ntîmplă nimic -- dar eu mă rog smerită să fie iarăşi soare. Ştiţi, ea e puţin mai sensibilă, spun privind îngrijorată pămîntul cenuşiu şi urma picăturilor din baltă; o să răcească şi-acolo, întotdeauna a răcit mai uşor decît lumea cealaltă. Return to Romanian Poetry page	I Watch It Rain Through a cloudy window I watch it rain a thousand tiny ripples in the roadside swamp it doesn't stop, the earth swirls with water oh, dear God, rain falls on my sister she can’t escape. She can’t escape? I hear a voice — she has escaped for good all bad and changing weather don't be afraid, she's fine — but meekly I pray for sun. You know, she's very sensitive, I say and watch uneasily the gray earth, the rain’s patter on the swamp; she’ll catch cold, she always caught colds easily. Return to JoAnne’s Home Page